Dă-ţi în vene!

Şi ajung azi la şcoală, în toată durerea mea. Că, bineînţeles nu mi-a trecut.

Prima oră? Pneumatologie. Cică dăm test. Nasol nu ştiu nimic. Vine proful. Începe prezenţa şi ne întreabă :”Azi trebuia să dăm un test, nu?” , la care clasa în cor :”NUUUU domn profesor”. Eh… se prinde el că nu e aşa , îi explicăm frumos că nimeni nu s-a pregătit pentru test , aşa că îl amânăm pe data viitoare. Foarte de treabă proful. Mai râdem, mai vorbim serios şi se sună de ieşire. Următoarea oră? Ora de chin- matematică. Trece şi aia , vine istoria cu o profă nervoasă care îşi descarcă nervii pe noi. Next? Engleză. Unde ne pune profa să facem o compunere ca în clasa I despre ”What did I did last weekend”. Mă pun fain frumos să scriu ce am făcut în weekend’ul precedent şi la un moment dat scriu ‘Big B——it” -după cum obervaţi e cenzurat. Îmi termin minunata compunere i-o dau la profă, începe s-o citească şi bineînţeles că se ia de mine datorită exprimării mele. La naiba!! Unde e exprimarea liberă într-o compunere??

Gataaaa , eu cu Alexandra plecăm de la 12.Cine mai are chef de 2 ore moleşitoare de fizică? Vine a mea colegă cu mine să îmi fac din nou ecunosul dat fiind că l-am pierdut şi am ceva probleme la şcoală că nu îl am. Reguli peste regului. Cu câteva peripeţii pe drum finally îmi fac ecunoscul. Şi ne îndreptăm, ea spre căşi ,eu spre spitalul Militar Timişoara. Acolo lucrează mama unui prieten. El trimiţându-mă la ea pentru a-i explica ce mă doare.

În drum spre spital mă opresc în Meli Melo să cheltuiesc nişte bani. Şi chiar cheltuiesc.

Ajung la spital. Ce fac? Merg la dânsa sau nu? Cum ajung la ea în birou? Ce fac? Că eu nu o cunosc. Mă adresez frumos portarului şi îi spun că sunt aşteptată de d-na Mirela. La care primesc un răspuns :”Da vă aşteaptă de mult.”. Ce drăguţ din partea ei, a anunţat portarul. Îmi explică cum ajung la dânsa. Ajung la ea la birou, bat la uşă şi dau de două doamne. Nah… care îi tanti Mirela? Întreb, la care dânsa îmi răspunde :”Întră scumpa mea”. ( ţin să menţionez că e prima oară când ne intersectăm ochii). Din prima clipă îmi dau seama că e o femeie de nota 20.

Îi explic dureriile mele şi tot tacâmul, mă duce la un control. Miroase a spital. Îmi displace.Mult de tot.

Sunt întrebată de d-na doctor ce mă doare, de când a început durerea şi tot felul de întrebări . La care aud ”Perfuzie”. Oh! nuuu! te rog! Aia înseamnă ac? venă? durere? sânge? Nuuu! încep să regret că am venit aici.

Dar fac pe curajoasa şi mă supun ordinelor. Asistenta îmi ia mâna şi nu-i place ce vede. Nu prea găseşte vene bune. Şi mai nasol ,având în vedere că am mai avut 3 vene sparte la o mână, 4 la alta. Ştiu cum e. Până la urmă,îmi găseşte o venă ,bagă fluturaşul şi perfuzia. Simt durere. Simt tot. La care îmi cere şi mâna cealaltă pentru o altă înţepătură. Altaaaa?? Pentruuu?? ”Pentru analize draga mea!” Holy Shit…Handicapată la ambele mâini.

Dar sunt o curajoasă şi nici măcar nu am schiţat un AU! Îmi ia sânge şi mă lasă cu perfuzia în vene.

Pic pic, pic pic, pic pic.Obeserv cum funcţionează. Ce altceva pot face într-un pat de spital cu o perfuzie în mână? Decât să cercetez. Şi cercetez . Deasupra mea ţevi de cupru pe pereţii albi care alimentează cu oxigen o chestie. Nu foarte multe echipamente , 3 paturi ( mai vechi ca mine-cu mult), pereţii uzaţi de nici nu-ţi vine să te uiţi la ei, câteva dulapuri acolo cu nişte fârmituri de medicamente, că doar e spital nu?

O imagine tristă ,de fapt, foarte tristă! Păi camera aia nu se poate numii Urgenţă!

Stau şi mă gândesc. Asta e a 3a oară când ajung la urgenţe anul acesta. De fapt de prin iunie 2009. Şi făceam o statistică ,având în vedere că am vizitat 3 spitale diferite. Uitaţi statisticiile:

I.După gradul de modernizare a spitalelor şi aparatelor:

1.Cliniciile Noi- Acceptabil

2. Spitalul Judeţean- Foarte Satisfăcător

3. Spitalul Militar- Nesatisfăcător

 

II.După capacităţiile medicilor şi relaţia medic-pacient

1.Cliniciile Noi- Acceptabil

2.Spitalul Judeţean- Nesatisfăcător deloc ( le-am tot promis un scandal asistentelor de acolo)

3. Spitalul Militar- Foarte Satisfăcător

 

Pic pic,pic pic.

Vine comandantul să mă consulte. Nu ştiam că exită şi aşa ceva. Mă consultă, îmi pune întrebări, îmi dă un tratament şi îmi spune calm :”Încă nu eşti de pus pe masa de operaţii, dar dacă durerea mai continuă vin-o la consult şi posibil ai să ajungi şi acolo!”

POFTIM??? operaţie? Haideţi dom doctor că deja nu mă mai doare nimic. Sunt ca nouă.

Nu! în nici un caz nu accept aşa ceva!

Îmi iau tratamentul. Mă doare mâna de la perfuzie. Şi plec. Plec cât mai departe.

Şi ca să mă răsfăţ , am intrat în Fropin să mă îndulcesc.

În drum spre taxi, mă opresc la Gyros Mania. Ador gyrosul. Comand. Îmi spune să aştept puţin că mai are ceva comenzi. Numa bun, am timp să merg afară la o ţigară. Mă întorc după gyros’ul meu, iar tipa de acolo îşi cere scuze că a durat atât de mult, dar e nouă şi mai are de învăţat. Nici o problemă gagico!!!

Ajung acasă şi bineînţeles nici nu mă apropii de cumpărături!!

 

Mersi Adi că ai avut grijă de mine şi că ai venit să mă vizitezi la spital. Ai o mamă minunată!

Advertisements

3 thoughts on “Dă-ţi în vene!

  1. Mda, cred ca clinicile noi e cel mai potrivit spital, desi nu dispune de modernizarile pe care le are spitalul judetean.
    Totusi, e mai bine sa nu ai de a face cu asa ceva. Sper sa-ti iasa ok analizele 😉

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s