Plutind prin ploaie

   E unu noaptea, vine ora două şi nu mă gândesc la prea puţine.
   Nu am somn, deşi ar trebui, mâine şcoală!
   Mă chinui să adorm,dar fără nici un rezultat.Mă ridic din pat,învinsă în lupa cu somnul..prin geam privesc ploaia care nu e deloc frumoasă.Câte’o maşină p’ici p’colo.

  
  Se face 3, tot fără somn sunt, nimic mai frustant  decat să nu ai somn într-o noapte urâtă.
  Iau primele haine groase ce le nimeresc,mă încalţ,cobor la lift,dar mă întorc după umbrelă (totuşi plouă)..
  Plec…dar unde pot pleca pe vremea asta?
  Oare bate vântul?
  Dacă da, oare va rezista umbrela mea?
  Unde să plec în toiul nopţii pe ploaie?
  Ce e în capul meu?
  De ce nu m-am pus la un film?
  De ce?

   Mă duc la barul unde sigur voi avea loc,unde e cald şi bine,unde pot sta ore în şir şi mie să mi să pară că au trecut doar câteva clipe.
Acolo mă pun la pult,şi nu,de data asta nu vreau ca deobicei,de data asta vreau ceva cald.

 
   Ştiu că aici mă aşteaptă întotdeauna barmanul meu.Îmbrăcat în aceaşi cămaşă babyblue,vestă vişinie,cu papion de culoarea vestei,iar pe umărul stâng prosopul său roşu.În surdine se aude un jazz clasic.Perfect.
   El tot timpul stă în spatele barului,cu zâmbetul pe buze.
   Niciodată nu mă uită.
   Mă citeşte dintr-o singură privire.Ştie dacă vin la el de supărare sau de bucurie.

  Ştie când sufăr, şi tot timpul îmi mângâie sufletul.
  Niciodată nu e obosit sau plictisit.
  Mă simt protejată acolo,de parcă nimeni nu poate să-mi facă rău.
  Mă face să zâmbesc.
  Mă opreşte când beau prea mult.
  Îmi cheamă taxi.

  Stau singură la bar,nimeni altcineva nu a mai călcat pragul barului de când sunt aici.
  Mă simt în largul meu.
  Am chef să dansez şi nimeni nu mă opreşte să nu dau muzica mai tare şi să încep să plutesc pe notele muzicale.

 Ştiu că sunt privită de cei doi ochii ai lui.Ştiu că mă privşte, o simt, dar nu mă judecă.

  Mă cunoaşte de mult timp,dar în ultima vreme nu l-am mai vizitat.I-am adus o ciocolată.
  Ciocolata alba e preferata lui.

  Îmi spune că m-am schimbat mult,dar că înca fetiţa din mine trăieşte,zâmbeşte,plânge,se bucură,dansează,urlă,iubeşte.

  Îl părăsesc acum,dar îi promit că îl voi vizita curând şi mai des.

 Îmi iau zborul…din nou prin ploaie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s