I am dreaming of a white Christmas

   Azi mai pe seară am ieşit din nou din casă, până jos la restaurat să pap şi eu o pizza bună! Şi spre uimirea mea NINGEA. Nu era lapoviţă ca zilele trecute, era chiar zăpadă! Zâmbetul mi-a răsărit pe buze, iar inima îmi săltea de fericire!

   În fiecare an, când dă primii fulgi de nea, mă simt bine. Mă simt împlinită, chiar dacă sunt înconjurată de mult negru, albul fulgiilor îmi dă speranţă. Chiar dacă nu agreez frigul, îmi place zăpada. Mai ales în preajma Crăciunului. Ce s-ar alege de Crăciun, fără zăpada? Da, ştiu, de mult nu am mai avut în Timişoara zăpadă multă, ba din contră am avut foarte puţină, de abia puteai să faci un pitic de zăpadă, nu un gigant!

    Sărbătoriile nu încep cu primele beculeţe de prin oraş, nu încep cu magazinele pline de obiecte de Crăciun, nu încep cu primul Moş agăţat pe balcon, nu; ele încep cu primul fulg de zăpadă.Cu prima atingere rece a florii de iarnă, primul flug pe nas.

   Zăpada îmi dă un setiment plăcut, e o atmosferă ce nu se compară cu alta. E momentul perfect pentru a petrece mult timp cu prietenii la un vin fiert, iar afară oraşul încet încet este acoperit de o plapuma albă. Iarna, cu prima cădere a zăpezii aştept cu nerăbdare, să mă joc cu tovarăşii, să fac bulgări de zăpadă, vechiul ”spalat” e şi el prezent, să am nasul roşu, să port mănuşi, fular şi geacă, să mă arunc pe jos, să fac îngeri, să se uite lumea la noi şi să zâmbească, să ne distrăm, să fim îngheţaţi şi să fugim repede într-un local unde e cald şi să bem un vin fiert cu scorţişoară. Să înceapă să ne ardă urechiile, de la schimbarea bruscă de temperatură. Să povestim, să ne spunem dorinţele de Crăciun, să ne facem cadouri.

  Ador iarna, când se adună mai mulţi la cineva acasă şi stau în cerc, se joacă şi îşi dau cu ceva cald! Îmi place când sunt afară să îmi văd parul alb de la zăpadă, maşiniile dintr-o dată au aceaşi culoare, să vezi copii bucurându-se de venirea zăpezii. Să ascult colinde cântate de Frank Sinatra, Dean Martin s.a.m.d. Să vin acasă, toată plină de zăpadă, şi să mă dezgheţ la calorifer, deşi mi-aş dori o cabană la munte cu un şemineu şi ceva poveşti de iarnă.

   Aşa că aştept cu nerăbare să ningă , dar până atunci mă duc să mă uit pe fereastră pentru că afară, zăpada continuă să se aşterne liniştit în întuneric, strălucitoare şi deasă ca fascicule de lumină aruncate de felinarele de pe stradă.