Sărută-mă să mă dezmeticesc

După o noapte plină de peripeţii, Lilly adoarme,  consolată de caldura braţelor lui calde, iar săruturiile lui o trimit pe un tărâm de vis, dar subconştientul ei îi trezeşte amintiri puţin sau nu proaspăte. Îi este atât de bine în braţele lui, ”de ce toate amintiriile mă năvălesc acum, să înceapă să mă simt nesigură?” îi reproşează în vis, subconştientului.

Adam o simte puţin agitată, o strânge mai tare în braţe, calmând-o îi şopteşte un ” te iubesc”.

”Oare mă iubeşte? Nu e prea devreme? Oare eu îl iubesc?”, se întreabă Lilly. Uşor, ea se întoarce spre el, nu-i zăreşte chipul în întuneric, dar îl ia în palmele ei firave şi moi. Puţin fricoasă, îi adresează şi lui aceaşi întrebare : ”Nu e prea devreme… adică..”, întrerupându-şi întrebarea, ”am fost, a fost o pauză lungă, iar acum o luăm de la capăt. Oare se va întâmpla ca data trecută sau va fi diferit?”

Adam, tăcut în întunericul camerei, îi mângâie uşor obrajii cu vârful degetelor, oprindu-se pe buze, lăsând uşorul tremurat al mâinii să-i aducă un sărut din parte ei. Un sărut plin de întrebări şi tremurat.

”De ce nu ai spus niciodată ochi în ochi,  că ţi-e frică să o luăm de la început? aşa am redus-o împreună la tăcere  confuză, derutantă precum un joc de cărţi. Mereu am avut senzaţia că ni se opreau cuvintele în gât, pe buze, aşteptând atingerea de dezlegare.”

Adevărat, ei îi este frică. E la a doua încercare a relaţiei. În prima, ea s-a îndrăgostit, el nu. El încă mai suferea după o relaţie anterioară. Niciodată el nu a arătat că vrea doar distracţie, iar ea… ea, cu fiecare gest tandru al lui, pica în prada iubirii. Amândoi au pus capăt relaţiei, deşi ea suferea, nu mai vroia să continue. Însă nu a trecut mult timp şi Adam a căutat-o. Nu vroia să o pierdă pe Lilly ca prietenă, ea încă mai spera. Cu timpul ea s-a acomodat cu idea de a rămâne buni prieteni, chiar dacă în adâncul inimii ea mai ţinea la el, şi visa la o speranţă.

Târziu în noapte, telefonul ei sună. Vocea lui Adam îi răsună în urechi, vrea s-o vadă.

” Adam, e 3 noaptea, putem lăsa  discuţia pe mâine la o cafea.”

”Nu, eu vreau să te văd acum. E important.”

A venit după ea şi au mers la locul lor, unde obijnuiau să-şi petreacă nopţiile fără somn. Nu o lăsă să pună nici o întrebare.Şi începu: ” Sunt lucruri ce nu se mai întorc dacă nu le atingi, simţi sau trăieşti când te ard, când te răscolesc şi dacă ai norocul să revină nu repeta greşeala tăcerii.”  Ea era total debusolată, încă somnoroasă, nu pricepea nimic. ” Nu e vorba”, continuă el, ” de mine şi de tine, sau de un alt multiplu de doi, e vorba de puterea de a lupta pentru ceea ce simţi. Totul are un preţ.”

” Dar…”, încercă ea să-l întrerupă.

”Toate alea adunate într-un loc îţi vor da energia necesară să dobori şi munţii. Doar trebuie să ştii ce-ţi doreşti, nu există cuceritor fără război. Iar eu te vreau pe tine, să dansezi,  să-ţi simt repiraţia pe gât şi să-mi spui că mă iubeşti.”

Ea, încremenită şi confuză de cele auzite, s-a lăsat sărutată de Adam şi acum stau din nou îmbrăţişaţi în pat, târziu în noapte, ea încă cu frică în suflet, el stăpân pe sentimentele lui. Acum, e rândul ei să nu vrea să se implice sentimental, vrea să se lase cucerită. Lucru pe care l-a sărit în prima fază a relaţiei, deşi a trecut ceva timp din a doua.

Lilly îi şopteşte: ” Uneori cuvintele nu au puterea necesară sufletului, iar gândurile devin demoni în chip de îngeri.”

” Eu nu-mi doresc decât un singur lucru de la femeia de lângă mine: să mă îndrăgostesc de ea şi să-i pun lumea la picioare.”

Lilly e trezită de aroma cafelei şi îi zăreşte ochii lui strălucind din cauza soarelui. Un ‘bună dimineaţa’ somnoros şi râsul celui îndrăgostit. ” Am început cu imaginea zâmbetului tău în gând”, îi mărturiseşte Adam, ” e soare şi vreau să-ţi simt buzele zâmbind. M-am trezit de parcă aş fi visat că am făcut dragoste toată noaptea.”

Advertisements

7 thoughts on “Sărută-mă să mă dezmeticesc

  1. Ce personaj eşti în această povestire? Eu mi-am regăsit zâmbetul de dimineaţă, chicotul colorat şi felul masculin de a-mi exprima sentimentele, fără niciun impediment. M-am regăsit şi-n gândurile ei 🙂
    E drăguţă povestea şi… e ca o poveste. Superfluu…
    Crăciun fericit!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s