Tango

…ce mare porţi în inimă şi cine eşti?

Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău, să te ascult

Şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,

din care înfloresc aievea- veşnicii.  – Lucean Blaga –  Dorul

Pluteşte aceaşi tăcere ameţitoare în jurul nostru, ce lasă loc pustiu pentru anticipare, scenarii şi închipuiri diverse…nu vrei să ne vorbim tăcerea şi încep să nu te mai aud de gândurile mele, care striga dorinţa şi realitatea din mine… şi astfel se aşează o frânghie între noi presărată cu ace..

Pentru tine, aş prinde ploaia din cer să n-o las să cadă peste noi, fiindcă ar fi o furtună continuă, iar umblarea pe mare nu se practică… eu n-am uitat sunetul paşilor noştri împreună, n-am uitat râsul nostru isteric în cădere liberă.

Ai vrea să mă întrebi, aş vrea să-ţi răspund, dar nu-i uşor la început, fiindcă ne încălzim mai greu… ştii prea bine că primăvara asta mi-a răsărit în inimă muguri amari… dar mă gândesc daca te-ai întrebat vreodată de ce vara asta, pentru mine, nu a mai avut miros de rodie şi pepene… alunec, constant, în vechea prăpastie împânzită de sârmă ghimpată… Trebuie să învâţ cum să calc dincolo de sârmă, ca să dansez tangoul mai departe, dar până atunci poate mă voi obijnui cu durerea.

Îmi amintesc cum, fără să ştim unul de altul, am jucat la loteria dansului şi am câştigat tangoul pentru a-l dansa împreună… doar că eu am aflat că voi dansa cu tine, înaintea ta… aparent, cel puţin.

Tangoul era premul râvnit şi un vis pe calea împlinirii. Părea a fi cel mai frumos cântec în clipa în care am aflat de premiu, târziu pe la ora nouă, în ziua de Primăvară… gândeam în tăcere, că inima-mi albă, cu roz o voi colora, în fine… noi, tangoul, nu l-am început, pentru că m-ai evitat lăsând urme roşii pe lângă trupul meu şi umbre late în jurul frunţii mele… asa am fost lovită pente mână scâpând prea mult roşu în alb şi inima s-a făcut purpurie.

Astfel a trecut primăvara aşteptării şi dezamăjirii, vara zdrobirii şi amânării.

De ai şti de câte ori am visat moartea în timpul ăsta.. de-ai şti câte zâmbete am minţit în toată tăcerea asta, că am  scăpat toate culorile şi le-am pierdut… nici măcar nu ştii cât de rău mi-a părut pentru roz, dar cel mai mult pentru albastru, pentru că nu mai era al meu, de fapt nu fusese niciodată, doar că am visat o zi şi l-am întrezărit… părea atât de real şi totuşi el nu existase pe paletă niciodată… hidoasa realitate mă împroşca acum cu multă durere şi-mi demostra că eram doar o amatoare, care nu reuşeşte să picteze visul cu cântec. Departe, după clime de flăcări, pe strada a noua, ne-am revăzut şi am programat, involuntar, mult doritul tango, amânat la jumătate de infinit.

Dansul a început fără să ne dăm poate seama, păşeam eteric şi ne lăsam cuprinşi de un entuziasm fără pricină… dansul e vis.. un vis continuu, care şi-a depăşit condiţia de alb-negru, a prins culoare şi strălucire, ce nu se mai poate şterge. Îmbătaţi de ritmul nebun şi de vraja melodiei preferate ne împiedicăm, întruna, de tăcere.

Mă priveşi de ceva timp şi te miri de masca mea sculptată de ceară… mască halucinantă, conturată de strălucirea fardurilot de pe faţă, farduri gri de vorbe codificate, estompate, cu subînţeles din abudenţă.

De ce, doar, îţi doreşti să vezi dincolo de mască şi nu încerci să mi-o dai jos definitiv? Aş fi vrut să o las jos, de multe ori, dar aveam nevoie de acel implus din partea ta, unul singur. Mă mistuia dorul eliberării de mască, pentru a dansa tangoul aşa cum l-am visat din veşnicii în veşnicii, şi să respir din nou.

O, măcar o singură dată de ai încerca să o înlături, aş azvârli-o înainte ca să o poţi atinge… aş azvârli-o şi aş face din ea o punte între scenă şi paleta mea de culori. Am păşi peste ea împreună, de mână în salturi vijelioase, spre camera mea cu podeaua mucegăită de visele mele impecabile. M-ai ajuta să şterg tot mucegaiul şi să culeg din el cioburile roşii de porţelan ale inimii mele.

Atunci poate-mi vei cere să-ţi dezvălui marea de hieroglife, căcide multe ori am vrut să-mi expun tăbliţa inimii de cleştar, ca să vezi ce încearcă ea să ţipe. Fiindcă pictura mea e complicată, culorile-s dezordonate, iar unele lipsesc, şi din nou coduri de mistere prea ciudat creionate şi înţepenite în veşnica tăcere, de acea nu poţi pricepe.

Aş vrea şi acum să ascult dar nu-ţeleg tăcerea, gândesc încă la fel ca şi după ce adrenalina începutului întârziat de tango trecuse, dar au trecut veşnicii, vreo şase de atunci, şi tu tot nu vrei să te laşi să păşim mai în voie, ca să simţi rozul din gândul meu închis.. te mulţumeşte violetul. Te încăpăţânezi şi exprimi şi tu tot idei codificate în lanţuri ferecate şi crucificate de tăcere, iar asta îmi face mintea să traducă faptul că n-am urcat de fapt, niciodată, cu adevărat pe scenă, dar totuşi încă sunte trup lângă trup şi e mult de când orologiul a păşit peste miezul nopţii.

Încă mai vreau să mai trişăm o singră dată tangoull la infinit, să ne pierdem prin muţimi încă aştept să îţi dau florile, promise într-un vis… da, din visul de la începuturile pe care nici în ziua de azi nu ţi le-am putut desena, pentru că mi-ai legat mâinile, cu tăcerea. Când vom reînventa spusul lucrurilor pe nume ca să ne spargem mitul tăcerii şi să fim doar un cântec? Aş vrea să mă opresc din dans şi-aştept mereu să îmi vorbeşti într-un colţ de câmp pe aripa unui zbor de fluturi unde să ne cântăm povestea.

Oricum, sper ca, într-o zi, mă vei ruga să ridic vălul pentru totdeauna, pentru a mă vedea că sunt într-adevăr desculţă şi fără mănuşi. Atunci ne vom întâlni la cafeneaua albastră şi ne vom visa veşniciile ce va să vină, vom dansa tot împreună printre aştri, în timp ce stelele vor suna rugăciunea Universului. Vom avea acelaşi vis, ceruri de oglinzi cu brâuri de curcubee şi, stând pe marmura de ceară, te vei oglindi în ele şi vei vedea desluşit că tu eşti, de fapt, albastru meu deschis.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s