Între medicină şi justiţie

Alţii au crecut pe uliţele satului, eu am crescut pe holurile spitalului. Nu, nu vă agitaţi, am fost complet sănătoasă, dar din motive de încăpăţânare ( din partea mea). Pe scurt, când am fost mică nu am vrut să stau la bunici şi nici nu am vrut bonă. Până să încep şcoala, Cristi (fratele) avea grijă de mine. Timpul a trecut, eu am crescut, Cristi a plecat şi mamma s-a văzut singură cu o fetiţă mofturoasă, rea de vreo 7-8 anişori. Sigurul lucru pe care îl putea face era să mă ia cu ea la lucru.

Aşa că mă trezeam la aceaşi oră cu mamma, mergeam la ea la lucru, mai colindam sau dormeam pe paturile spitalului, mă ducea la şcoală, iar dupa ore tot la ea mă întorceam. Aşa am devenit nu doar fiica ei ci fiica tuturor din spital. Toată lumea mă adora (evident). Primeam, într-o zi, mai multe dulciuri decât primea un oricare alt copil de Crăciun. Dădeam puţin din gene şi obţineam ce vroiam ( şi tare prost m-am obijnuit aşa).

Încă mai am colecţia de pixuri primite de la doctori cu medicamente de la A la Z. În timpul consultaţiilor mă chiteam într-un colţ, mă făceam cât o buburuză şi mă miram de cât de lungi pot fi cuvintele. La vremea aia, pentru mine existau doar două boli : inspirati şi expiraţi. Pentru mine toată lumea avea aceaşi boală (evident că la un moment dat în timpul creşterii mi-am dat seama că acele două activităţi fac parte din viaţa omului şi că nu sunt boli).

Pe când am crescut mai mare, o rugam pe mamma să mă ducă la morgă. Ştiu că sună urât, dar mie îmi plăcea. De aici venii şi idea de a studia mai departe medicina legală. Vorba aia ” Mai bine îţi bălăceşti mânile în maţele unui om mort, decât în ale unui om viu.”

Pe de altă parte e justiţia, visul meu de a deveni procuror criminalist ( am eu o treabă cu oamenii decedaţi). Îniţial am vrut să studiez medicina legală şi apoi să intru în poliţie, dar până să ajung unde vreau trebuie să fac mii şi mii de autopsii banale în subsolul spitalului. Aşa că m-am gândit direct la justiţie. La orice oră din zi şi noapte fac pe avocatul poporului.

Ambele nu sunt joburi de rutină, pentru ambele am de învăţat mult, pentru ambele am nevoie de pile, dar dincolo de aceste probleme, e una mai importantă:”Eu încotro purced? Spre medicină sau justiţie?”

Advertisements

3 thoughts on “Între medicină şi justiţie

  1. “..pentru mine existau doar două boli : inspirati şi expiraţi”
    :)))

    cand eram copil am petrecut ceva timp prin spitale, eram mai tot timpul racit. Iarna, vara..eu eram racit, parca-s fi inventatorul virozelor respiratorii si a gripei :)) Cred ca am ramas cu ceva urmari de atunci..si acum, vara, trebuie sa umblu cu servetele la mine 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s